Antoine Meillet – Haig Berberian

Prof. Meillet s’a născut în anul 1866 la Moulin, unde, după ce îşi termină studiile sale secundare, urmează cursurile Universi­tăţii din Paris. A avut ca profesori de linguistică pe Michel Breal şi Ferdinand de Saussure. El a ocupat scaunul acestuia din urmă, la început, în 1889, în mod provizoriu, iar apoi, începând din 1891 în mod definitiv ca profesor de gramatică comparată a limbilor indo-europene şi mai târziu ca profesor al limbei iraniene vechi. În anii 1892 — 1905 a fost profesor de armeană la şcoala de limbi orientale vii, iar începând din anul 1906 la „College de France” ca urmaş al lui Michel Breal. Dela 1919 era membru al Academiei de Inscripţii, iar după 1925 preşedintei al secţie a IV-a Şcolii de înalte Studii.

Armenologul. – În anii 1890 — 1891 Meillet pleacă la Viena la Congregaţia Mechitariştilor, pentru aprofondarea cunoştinţelor sale de limba armeană.

În prefaţa lucrării sale de „Gramatică comparată a limbii armene clasice” (pag. 6) Meillet arată ce datorează el învăţatului armean din Viena Păr. Agopos Daşian, care i-a fost profesorul de căpetenie de limbă armeană.

În 1891 Meillet pleacă într’o misiune în Caucaz pentru studierea limbii armene moderne şi a vechilor manuscripte armeneşii.

În 1902 face un al doilea voiaj în Caucaz pentru a face cercetări în Ecimiadzin.

În 1903 scrie, în urma propunerii Păr. Daşian, „Esquisse d’une grammaire comparee de l’armenien classique,” prima lucrare sintetică de acest gen.

Dela 1902 la 1905 predă limba armeană la Şcoala de limbi orientale vii, urmând pe August Carrier, cunoscut mai cu seamă din lucrările sale despre Moise din Khoren şi despre vechile temple din Armenia.

În 1903 publică în limba germană, în urma invitaţiei Prof. V. Streitberg, lucrarea sa „Altarmenische Elementarhnch”‘, Heidelberg, care este o gramatică descriptivă a limbii armene vechi, având bucăţi alese. În cursul conferinţelor sale de gramatică comparată la Şcoala de înalte Studii dela 1901 şi College de France dela 1906, Prof. Meillet vorbeşte adesea şi despre limba armeană.

Ambele publicaţii ale Societăţii Linguistice (Memoires şi Bule­tin), Journal Asiatique, Revista filologiei armene a regretatului Fink, „Banaser”, „Handes Amsorya” şi alte reviste au publicat articolele Prof. Meillet despre linguistica armeană şi despre Armeni.

În sfârşit dela 1920 Prof. Meillet în calitate de secretar general a condus Revue des Etudes Armeniennes în care a publicat aproape toate studiile sale despre Armeni şi limba armeană. Acolo a stabilit că împrumuturile limbii armene provin dela limba iraniană având caracter particular, după cum altă dată, a evidenţiat acele linii care apropie bimba armeană de cea greacă. În numărul jubiliar de un deceniu al aceleaşi reviste (1930) Prof. Meillet a publicat un studiu despre unele cuvinte armeneşti întrebuinţate pentru cultul creştinesc precum şi observaţii despre pătrunderea creştinismului la Armeni. Este desigur imposibil a face măcar încercare de a enumera toate articolele sale despre

limba armeană, însă merită a fi menţionat acea desvoltată recenzie pe care a publicat-o în aceeaşi revistă, asupra lucrării unui tânăr linguist german Detterssi despre „Limbile caucaziene şi armeană”, care este cea mai importantă lucrare din ultimii ani despre limba armeană.

Care a fost rolul Prof. Meillet în fixarea istoriei limbii armene?

Prof. Meillet însuşi a dat răspunsul acestei întrebări în Revista de Studii Armene (1928), când, vorbind despre numărul special publicat de Mechitariştii din Viena, a arătat stadiul actual al studiului istoriei limbii armene. „Regretatul H. Hubschmann a constatat exact că limba armeană este o limbă indo-europeană independentă şi a indentificat în mod corect împrumuturile ira­niene din vocabularul armenesc. După el, rămâneau multe de găsit. Era nevoe să se stabilească în mod mai exact locul limbii armene în rândul limbilor indo-europene, să se caute metodic phoneticile corespunzătoare, să se explice toate formele gramati­cale, să se caute etimologiile mai puţin evidenţiate, iar pe de altă parte să se scoată în evidenţă din care dialect iranian sunt făcute împrumuturile, să se adauge numărul deja stabilit al cuvinte­lor armeneşti de origină iraniană. După Bugge, eu am muncit în aceasta direcţie. D. H. Pedersen a adus acestei munci marea sa erudiţie şi minunatul său talent de concretizare. D. M. Grammont a transformat istoria phonetică armeană într’o situaţie, şi numeroşi cercetători au adus aportul lor sub diferite forme. Sub influenţa lui Hubschmann D. Karst a pus bazele istoriei limbei armene medievale. D. Agiarian a stabilit dialectologia limbii armene moderne. În prezent D. Agiarian orândueşte într’o mare enciclopedie tot ceeace s’a scris despre istoria vocabularului limbii armene, dela indo-european până în zilele lui. În felul acesta, s’a făcut o lucrare conform cerinţelor severe ale metodei comparate şi s’au obţinut rezultate exacte. Acum ştim prin ce aze a trecut limba armeană dela indo-europeană şi până la tipul limbei armene clasice şi pe urmă stadiul actual”.

Linguistul. – Prin aceste restrânse date ale activităţii Prof. Meillet pe tărâmul armenologiei nu trebue să se înţeleagă că numai limba armeană a format obiectul cercetărilor sale ştiinţifice.

Prof. Meillet a publicat numeroase articole şi volume despre limbile slavă şi germană, despre limba persană veche, despre cea greacă şi latină, cari împreună cu conferinţele sale de ani de zile, l’au făcut cunoscut ca unul din cei mai mari linguişti

contemporani, poate cel mai mare. Din aceste lucrări să amintim numai „Introducere în Studiul limbilor indo-europene” a cărei a şaptea ediţie a fost revăzută de el înainte de a muri, apoi Linguistică istorică şi Linguistică generală, Gramatica persanei vechi, Dialecte indo-europene, Limbile din Europa, Caracteristici gene­rale ale limbilor germanice, Dicţionarul etimologic al Limbii Latine, Le Slave commun, Metoda comparativă în linguistică istorică, Trei conferinţe, ţinute la Upsala în urma invitaţiei aşeză­mântului Olaf Petrus, un volum asupra metodei gramatice compa­rate, care cuprinpe primele sale conferinţe ţinute la Academia de Studii comparate ale culturilor din Oslo, observaţii asupra is­toriei limbilor greacă şi latină. Prof. Meillet, pe care nici o preo-cupere intelectuală nu-1 lăsa indiferent, a colaborat în mod re­gulat la „Anul Sociologic” a lui Durkheim precum şi la „Revista Psihologică naturală şi patologică”.

Stilul său clar, vioi şi regulat, care era oglinda conştincio-zităţii sale intelectuale, fac ca tot ceeace producea condeiul său ca gândire de filosof, istoric şi sociolog să fie citite cu mare plă­cere chiar de acei care nu sunt de specialitate.

Armenofilul. – Nu trebue să se creadă, — cum cred unii — că învăţaţii străini care studiază limba armeană sau istoria Armenilor fac aceasta din simpatia ce o au faţă de Armeni, şi nici că aceste studii le inspiră neapărat simpatii faţă de ei. Acest adevăr nu poate să micşoreze în nici un chip acea datorie de recunoştinţă pe care-l au Armenii faţă de toţi aceia cari aruncă lumină asupra trecutului armenesc, conduşi fiind chiar numai de curiozitate ştiinţifică. Însă această datorie se măreşte atunci când străinul dăruieşte Armenilor odată cu lumina minţii sale şi căldura sufletului său şi pune în slujba naţiunei armene glasul său autorizat de om de ştiinţă.

Prof. Meillet face parte din categoria din urmă. El nu era numai un mare armenolog ci şi un prieten sincer şi desinteresat al Armenilor care a dat în toate ocaziile dovezile adâncei sale simpatii faţă de poporul armean.

În 1920 când se semna tratatul dela Sevres, Prof. Meillet se făcea părtaş la bucuria Armenilor şi saluta statul armenesc, care însfârşit se recunoştea şi îşi ocupa locul în rândul celor­lalte state („Revue des Etudes Armeniennes”, I, 2, 1920. pag. 139 şi 180).

Când aceste speranţe s’au spulberat, el semna în Noembrie 1922 un apel adresat opiniei publice de către comitetul francez al martirilor din Răsărit (R. E. A., III pag., 83—88). După câteva săptămâni, în Decembrie 1922, el însuşi ia iniţiativa să adreseze un apel Conferinţei din Lausanne în favoarea Armeniei, care începea cu următoarele cuvinte:

— „Starea înspăimântătoare în care se găsesc în prezent locuitorii armeni din Turcia, este o ruşine pentru lumea civilizată” (R.E.A., III., 1933, pag. 89—91). După şapte luni studia cu atenţie constituţia republicilor sovietice pentru ca să vadă în ce măsură rămânea autonomă republica din Erivan (R. E. A, III., 1933, pag. 79—80). Mai târziu, când se semna tratatul dela Lau­sanne, lua notă cu mare durere şi tristeţe de înmormântarea reven­dicărilor armeneşti (R. E. A., 1923, pag. 97 — 98). După patru ani, vorbind despre cartea lui Mandelstam intitulată „Liga Naţiunilor şi Statele faţă de revendicările armeneşti”, avea curajul să scrie, tot în aceiaşi revistă (VII, 1, 1927, pag. 205): — „Dacă această revistă ar fi fost locul nimerit de a exprima păreri asupra po­liticei contemporane, m’aşi fi folosit de ocazia ce mi-o dă cartea D-lui Mandelstam, de a spune că Europa lăsând poporul ar­mean pe mâna prigonitorilor săi şi consacrând prin tratate ex­pulzarea popoarelor creştine din Anatolia, — cari popoare se stabi­liseră cu secole înainte de venirea Turcilor, — dă un exemplu im­portant de slăbiciune a popoarelor apusene în ceeace priveşte popoarele din răsărit dela războiu încoace, şi părăsind pe acei cari îşi puseseră speranţa în dreptatea Europei se trădează pe sine”.

Prof. Meillet printr’o recenzie ce o făcea după războiu unei mici lucrări a armenologului şi armenofiluîui german regretatul Prof. Marquart, scotea în relief cu respect acel curaj pe care l’a arătat în timpul războiului, în timpul dominaţiei militare germane, protestând contra politicii sălbatice a aliaţilor patriei sale faţă de Armeni. Putem fi sigur că într’o situaţie asemănă­toare Prof. Meillet s’ar fi comportat la fel ca Marquart.

Sfârşitul trist al chestiunei armene nu clintesc însă credinţa asupra soartei poporului armean. Acel spirit creator de care dă dovadă în prezent poporul armean în Armenia Sovietică, i-a ins­pirat puteri nouă asupra încrederei şi credinţei sale. Cu ce bucurie saluta el acea putere de muncă şi inteligenţă cu care Armenii,

profitând de autonomia ce-i este lăsată, au fondat în Erivan o Universitate armenească. Cu ocazia primului număr al Buletinului Universităţii el scrie (R. E. A., V., 2, 1925, pag. 187 — 188): „Inspiră cele mai bune speranţe şi deschide un nou secol în istoria intelectuală a poporului armean care, pentru prima dată, are la dispoziţia sa un centru de înalte studii”.

Iată. linguistul, armenologul şi armenofilul în liniile sale

generale.

Haig Berberian

Pentru a da o idee complectă asupra aportului său adus linguisticii armene, dăm mai jos lista studiilor sale armeneologice mai importante;

„Esquissa d’ane grammaire comparie de l’armenien classique”. Vienne. 1903. p. XX-116.

“Recherches sur la syntaxe comparie de l’armenien”. Vol. I. Paris. 1898. Vol. II. Paris. 1904.

„Notes sur quelques faits de morphologie”. Paris., 1899. p. 16. „Notice sur un passage de l’hiştorien. armenien Elisee”. In „Journal Asiatique”. 1902- I. p. 548-590.

„Etudes de dialectologie armenienne”. 1902. Paris, p. 15.

„De quelques evangeliaires armeniens accentul. In „Memoires orientaux”. Paris 1905. p. 133-168.

„Notes armeniennes”. Paris. 1892. p. 15.

„Notes historiques sur les changements de quelques explosives en armenien”.

„Parole”. Paris. 1899. „Observation sur la graphie de quelqaes anciens manuscrits de l’evangile armenien”. Paris. 1904. p. 23.

„Notes sur la conjugaison armenienne”. In Revista „Banaser”. 1900. p. 97-109. Etymologies armeniennes”. In „Memoires de la Societe de Linguistique” Paris. Vol. X. p. 174-282. Voi. XI. p. 390-401. Vol. XII. p. 429-431. „De quelques archeismes remarquables di la declinaison arminienne”. In

revista „Zeitshrift f. armenische Philolofeie”. I. p. 139-148. „Notes de phonetique”. In „Memoires de la Societe de Linguistique de Paris”. Vol. IX. p. 161-165.

,Altarmenische Elementarbuch”. Heindelberg. 1903.

„Remarques Efymologiqaes”. În diferitele volume ale „Revue des Etudes Armeniennes” din Paris.

Advertisements

~ by arevahar on September 4, 2008.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: