Lordul Byron la Mănăstirea Armeană


Dacă, în afară de Londra şi Missolonghi, există un loc în Europa, unde trebue aşezată statuia lui Byron, aceia e desigur Veneţia. În orice parte a Veneţiei poate fi: Lido, Grădina Publică sau insula San-Lazaro. Dar dacă Veneţienii sunt indiferenţi cu privire la locul statuiei, Armenii s’o înalţe, pentru numele lui Dumnezeu ! — zicea la 1876, George Erik Mackay, — studiind anii petrecuţi de Lordul Byron în Mânăstirei Congregaţiei Mechitaniste din Veneţia.

* * *

Pe la sfârşitul secolului al XVII-lea, Abatele Medular, — un modest dar foarte cult preot, posedat de ideia înălţării spirituale a fraţilor săi ar­meni, dar prigonit de clasa ignorantă a conducătorilor clerului de pe acele vremuri, — se refugiază la Veneţia, pe atunci temută şi prosperă Re­publică, şi în schimbul unei convertiri la credinţa papistaşă, obţine dreptul de proprietate asupra unei minuscule şi părăginite insule din jurul Veneţiei, San-Lazaro.

Cu puterile înmiite ale precursorului îmbătat de viziunea îndepărtată a misiunii ce trebuia să împlinească, întemeiază pe aceea necercetată bucată de uscat un centru de cultură.

În curând îşi găsi şi câţiva acoliţi, şi, — în trei secole, — dintr’o congregaţie de călugări, ieşiră o seamă de scriitori, istorici şi filologi, — cu cari se poate făli orice naţiune civilizată.

Congregaţia prosperă, şi treptat ieşiră ca din pământ o tipografie, o şcoală şi un muzeu în care se adăpostesc multe din operele artiştilor Renaşterii.

* * *

Cap încoronat, savant reputat, artist celebru sau vedetă internaţională va trebui, ca vizitând Veneţia şi cercetându-i comorile artistice şi colţurile demne de văzut, — să se abată şi pe la această insulă, transformată în grădină surâzătoare, semnând în cartea de aur a Mânăstirei.

Pe la 1816, epocă de grave frământări, în care o stea de dimensiuni extraordinare şi reflexe orbitoare mergea spre declinul ei, — Lordul Byron, răsfăţatul unui întreg popor, se găsia într’o stare sufletească specială; abătut, obsedat de gânduri chinuitoare, simţea intens nevoia unei autofla­gelării spirituale, căuta o muncă încordată, care să-i ceară contribuţia ma­ximă a facultăţilor sale mintale şi să-1 distragă din iureşul imaginilor care-i torturau sufletul. Poate dragostea pătimaşă şi vinovată care 1-a legat de sora sa vitregă Augusta, poate căsătoria nenorocită cu tânăra filozoafă şi geometră Annabella, — care a încheiat viaţa tumultoasă a poetului, — sunt justificări suficiente ale acestei stări psihice.

Byron se refugiază la Veneţia şi în insula San-Lazaro îi este dat să găsească ceeace căuta şi dorea cu atâta ardoare: studiul limbii armene, munca mai aridă ca aceasta, nici că se putea găsi. I se alătura un pro­fesor: Părintete Harutiun Avkerian un mare erudit şi bun cunoscător al limbii engleze. Şi cel care peste câţiva ani era să-şi dea viaţa pentru iz­bânda unei idei, consacrând cu sângele şi geniul său actul eliberării Gre­ciei, — se dedă cu căldură la studiul limbei armene. Trei ani şi mai bine, — ne-o dovedesc scrisorile sale, — adresate lui Moore, — un prieten pro­babil, — şi editorului său Murray, — a căror traducere o dăm mai jos, Byron vizitează zilnic (canoanele interziceau şederea sa permanentă prin­tre zidurile mânâstirei) cu mici intermitenţe, insula şi în cursul lungilor şi obositoarelor lecţii, — face dese şi interesante incursiuni în trecutul popo­rului armean, cel mai obidit dintre popoare. Sufletul său generos reacţio­nează faţă de nedreptăţile soartei şi ale oamenilor. Deaceea în unele din scrisorile sale, ţâşnesc accente de revoltă şi de largă şi suverană compă­timire.

Din îndemnul său, Părintele Avkerian întocmeşte şi publică o gra­matică anglo-armeană şi în colaborare cu Byron, una armeano-engleză, pentru uzul Englezilor, rămasă în manuscris şi a cărei prefaţă a scris-o însuşi poetul.

Tot aci Byron descoperă în versiunea armenească a Sfintei Scrip­turi, — o corespondenţă necunoscută a Sf. Paul cu Corinthienii, — două epistole pe care le tălmăceşte în limba sa.

Gloria poetului se resfrânge asupra Mănăstirii şi dascălului său. Pă­rintele Avkerian mai capătă doi elevi englezi: John Brand şi Mr. Edward Laube, ale căror strădanii întru învăţarea limbii armene, — după însăşi mărturisirile mentorului lor, sunt mai fructuoase decât cele ale lui Byron.

Numeroşi englezi vizitează mănăstirea, numai spre a-1 vedea pe profesorul armean al genialului lor poet, şi căruia-i aduc şi daruri.

Aceşti câţiva ani formează o dâră luminoasă în trecutul străvechei Mănăstiri şi de ea aceşti călugări de treabă, îşi aduc cu duioşie şi justifi­cată mândrie aminte, întotdeauna.

V. G.

Scrisorile Lordului Byron

D-lui Murray

Veneţia, 4 Dec. 1816

Precum văd toată iarna am să mi-o petrec cu ea şi cu abecedarul armean. Din fericire doamna s’a purtat cu mine mai puţin severă şi neînduplecată, decât limba armeană, căci altfel ambele împreună, mi-ar fi luat şi restul de minte ce mi-a mai rămas. Trebuie să-ţi mai spun că ea nu-i armeanca, ci o Veneţiană, după cum cred că-ţi scrisesem în ultima mea scrisoare.

D-lui Moore

5 Dec. 1816

În fiecare zi, ca o recreaţie mă ocup cu limba armeană în Mănăstirea Armenilor. Mi-am dat seamă că spre a-mi preocupa mintea, îmi trebuia o muncă grea. O recreaţie mai grea ca aceasta nu puteam afla aici. Am ales-o, ca ocupându-mă cu ea, să-mi chinuesc mintea.

E bogată limba aceasta şi merită să munceşti ca s’o înveţi. Eu voiu încerca şi mă voiu sili să merg înainte, dar nu dau chezăşie, pentru intenţiile şi succesele mele. În refugiul meu, se găsesc manuscrise demne de tot interesul; afară de studiile naţionale, sunt şi alte cărţi precum şi traduceri din limba greacă ale căror originale sunt pierdute acum. La fel sunt cele făcute din limba persană sau asiriană. Cu patru ani în urmă s’a stabi lit în Franţa o şcoală de limba armeană. Luni dimineaţa au intrat acolo 20 de elevi armeni, plin de un nobil avânt şi entuziasm tineresc şi îndemânare fără seamăn. Au perseverat până Marţi cu vitejie demnă de poporul lor şi de cuceririle lui, — până ce cinci­sprezece dintre ei, au căzut zdrobiţi la a 26-a literă a alfabetului. Cu drept cuvânt aceasta se poate numi Waterlo-ul alfabetului armean. Aceasta se poate spune despre ei. Se potriveşte foarte mult caracterului acelor oameni să facă cu alfabetul lor, ceeace au făcut regilor lor: să-i părăsească, pe rând, pe fiecare. Li se potriveşte vechiul proverb :

„Ia asta şi dă aceia”

„Ia regele şi dă regele”.

D-lui Murray

Veneţia, 9 Dec. 1816

Am început şi merg înainte cu învăţarea limbii armene, învăţ atât cât se poate învăţa, în Mănăstirea Armenilor, unde mă duc des, spre a lua lecţiuni dela un călugăr armean învăţat.

Mai primesc informaţiuni importante şi interesante asupra literaturii şi moravurilor acestui popor oriental. Armenii au aci o instituţie, — Biserică şi Mănăstire, cu nouăzeci de abaţi, dintre cari unii sunt persoane foarte culte şi erudite. Au şi o tipografie şi depun o muncă pentru luminarea poporului lor.

Limba armenească (care e dublă, cărturărească şi seculară, o găsesc grea, dar nu invincibilă, — aşa sper cel puţin. Simt nevoia de a o învăţa, pentru a-mi distra şi sforţa mintea în jurul unei ocupaţiuni serioase, iar aceasta, după părerea mea, fiind cea mai aridă şi mai dificilă dintre toate…

D-lui Moore

Veneţia, 24 Dec. 1816

Viaţa mea a căpătat un curs foarte regulat. Dimineaţa, mă duc cu gondola la insula Sft. Lazaro, unde cu multe poticneli îmi duc înainte lecţiile de limba armeană, în tovărăşia călugărilor şi ajut pe unul din ei, corectând partea englezească a unei sintaxe anglo-armene pe care e pe cale de-a o tipări.

D-lui Murray

Veneţia, 27 Dec. 1816

Dimineaţa, continuu studiile de limbă armeană încurajând (şi colaborând la partea englezească) în acelaş timp, crearea unei Gramatici anglo-armene, care se tipăreşte în clipa de faţă, în Mănăstirea Sft. Lazaro.

Şeful călugărilor este un episcop, un bătrân ponderat şi înălbit, cu o barbă în formă de cometă. Şi Părintele Harutiun e o persoană erudită şi credincioasă. A stat doi ani în Anglia.

D-lui Murray

Veneţia, 2 lan. 1817

Separat, îţi trimit câteva foi din Gramatica anglo-armeană pentru uzul Armenilor la a cărei tipărire am contribuit şi eu prin îndemnurile şi colaborarea mea. (Pe mine mă va costa o mie de franci francezi). Tot mai continuăm lecţiile de limba armeană, zi la zi, dar progresez încet. Din partea sa Părintele Harutiun, cu slabul meu ajutor, (italiana lui o transpun în engleză), înaintează în Gramatica armeano-engleză, pentru uzul Englezilor, care se va tipări deasemenea. Suntem curioşi să ştim dacă în Anglia, — la Oxford, Cambridge sau alte oraşe, — se găsesc.

Citesc armeneşte. Ştiu de sigur că, cu mulţi ani în urmă cei doi Whistoni au publicat o istorie a Armenilor în original, juxtapunându-i traducerea latină. Când Gramatica (aceea care se tipăreşte aici), va fi gata, vei voi oare să cumperi patruzeci sau cincizeci de exemplare, care în total nu te vor costa mai mult de cinci sau zece guinea, — şi să încerci prin vânzarea lor să susciţi interesul savanţilor?

Pot să te asigur că Armenii au aicea diferite cărţi şi manuscrise foarte interesante, — îndeosebi traducerile originalelor greceşti, care în prezent nu se mai pot găsi.

Au format aicea o Comunitate impunătoare şi sârguincioasă, şi numeroşi învăţaţi francezi, de pe timpul lui Bonaparte, s’au dedat cu multă ardoare la studiul limbilor.

D-lui Murray

Veneţia, 3 Martie 1817

Gramatica armeană s’a tipărit. Dar mi-am întrerupt provizoriu lecţiile de armeană, până-mi va trece durerea de cap.

D-lui Murray

Veneţia. 25 Mai 1817

S’a publicat Gramatica armeană, adică numai una, iar cealaltă se află în manuscris.

Luna trecută, din pricina bolii mele, n’am putut să mă mişc din loc şi nici să-mi continui armeana.

D-lui Murray

Veneţia, 8 Iunie 1817

Scrisoarea de faţă ţi-o vor preda doi călugări armeni, cari se duc spre Madras, prin Anglia. Îţi vor mai înmâna şi câteva exemplare din gramatica cunoscută, pe care sper că le vei primi cu plăcere. Dacă le vei putea face vreun serviciu prin cunoştinţile tale din rândul funcţionarilor maritimi, sau din compania orientală, mă vei lăsa tot atât de recunoscător, pe cât de plină de atenţie deosebită a fost prietenia pe care Congregaţia lor mi-a arătat-o, de când sunt în Veneţia.

Călătorii sunt P. Sukias Somalian şi P. Sarkis Theodorian. Vorbesc italieneşte şi probabil şi franţuzeşte, poate şi ceva englezeşte. Recomandându-ţi-i din nou călduros, rămân al tău sincer Byron

Poate vei putea să le uşurezi călătoria, dându-le sau procurându-le scrisori de recomandaţie pentru India.

D-lui Murray

Veneţia, 27 Ianuarie 1818

Tatăl meu, — adică tatăl meu armean Păr. Harutiun, în numele tuturor Părinţilor Monahi, îţi trimite salutări respectuoase. Traducătorii fragmentelor lui Eusebiu, pierdute de mult şi găsite recent, binevoind să publice prospectul, — din care îţi trimit alăturat şase exemplare, — eşti rugat să găseşti abonaţi în cele două Universităţi, printre învăţaţi, şi printre ignoranţii ce ar voi să-şi lepede ignoranţa.

Aceasta te roagă să faci Congregaţii. De asta te rog şi eu şi tu binevoieşte a cere acelaş lucru dela alţii.

D-lui Murray

Veneţia, 31 Mai 1818

Ţi-am scris oare că eu am tradus două din Documentele Apostolice, — o corespondenţă între St. Paul şi Corintieni, — care nu există în tălmăcirea noastră, pe când în armeneşte există, — şi care mie mi-se pare că e foarte autentic. Şi eu le-am tradus într’o englezească proprie Sft. Scripturi.

D-lui Murray

Veneţia, 11 Aprilie 1818

Dece nu mi-ai trimis răspunsul şi lista subscriitorilor pentru traducerea armenească a lui Eusebiu, al cărui prospect (în limba franceză) ţi l-am trimis în câteva exemplare, acum două luni? Ai primit scrisoarea mea ? Iată, îţi trimit încă una. Nu trebuie să-i părăseşti de Armenii mei.

D-lui Murray

Ravenna, 28 Mai 1820

…Aş dori să ştiu ce s’au făcut cele două scrisori ale St. Paul (pe care le tradusesem din armeneşte acum trei ani şi mai bine) precum şi scrisoarea pe care am scris-o toamna trecută lui R—to, în privinţa cărora nu mi-ai comunicat nimic. Odată cu prezenta îţi trimit două colete.

D-lai Murray

Ravenna, 8 Oct. 1821

Din ce cauză n’ai publicat epistola St. Paul, pe care am tradus-o din armeneşte, în timp ce ai tradus opera aceea neînsemnată, care a dat naştere „Vampir”-ului?

Poate din pricină că te temi să publici o operă care, din punctul de vedere al Manicheismului, ar fi contrarie părerilor exprimate de revista aceea ipocrită? Te rog expediază-mi imediat un exemplar tipărit de pe documentul acela. Eu sunt un creştin mai bun decât oameni aceia, deşi nu sunt plătit pentru aceasta.

Advertisements

~ by arevahar on September 4, 2008.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: