Cetatea Albă – Prof. Dr. Grigore M. Avakian

Se admite în deobşte că aşezările armeneşti în România sunt vechi, datând chiar dinainte de epoca întemeierii celor două principate. Armenii ar îi jucat în acea epocă, chiar rolul de în­temeietori de oraşe, în Moldova mai ales. Precizări cronologice însă asupra celor mai vechi aşezări armeneşti dela noi, n’avem, iar cele ce par sigure, de multe ori sunt greşite în origină şi neobservate, mereu se repetă de alţii. Un lucru e sigur, totuşi; aşezarea Armenilor în ţările ce formează astăzi România Mare n’a avut ca motive, mai ales la început, fapte izolate petrecute în sânul poporului armean, în patria lui istorică. Migraţiile lor au fost condiţionate de împrejurări politice generale, precum şi de factori economici.

Cauzele principale ale diasporei armeneşti au fost luptele cu imperiul bizantin, invaziile mongole şi turceşti şi cutremurele de pământ.

Pare-se totuşi că, în afară de toate aceste cauze, a mai fost una: acea economică, Armenii urmărind, prin aşezările lor, scopuri comerciale. Legăturile comerciale între cei stabiliţi la noi şi consângenii lor din ţările învecinate, suntcea mai bună dovadă. Pentru astfel de legături şi în secolul al XV-lea avem chiar cazuri de acoperire de poliţe, prin mărfuri ce se trimiteau dintr’o
regiune în alta (Vezi N. Iorga: Relaţiile comerciale ale ţărilor noastre cu Lembergul, Regeste şi documente din arhivele oraşului Lemberg, Buc. 1900, partea I, pag. 49).

Aceste legături comerciale datorite lor, trebuie să fi fost chiar favorizate, mai ales imediat după terminarea războaielor cruciate, când în toată Europa la mare avânt mişcarea economică. De altfel şi aşezarea lor s’a făcut de cele mai multe o în centrele cele mai importante sub raportul economic.

Cetatea Albă vine desigur în primul rând.

Când însă s’au aşezat ei în Cetatea Albă, unde îi găsim atât de numeroşi până în secolul al XV-lea inclusiv?

Din inscripţiile armeneşti din Cetatea Albă, publicate de mine („Revista istorică”, 1923.), se vede că Armenii din Cetatea Albă aparţin grupului de emigranţi ai Armeniei de nord. Ei au ajuns acolo trecând, în diferite epoci, prin sudul Rusiei. Legăturile lor de rudenie cu cei din Erivan, sunt cea mai bună dovadă. Tot din acest grup de pribegi fac parte cei ce s’au aşezat în Polonia, mai întâi la 1062, când capitala ţării, faimoasa Ani, cea cu „o mie de biserici”, căzu în mâinile bizantinilor, şi mai apoi la 1064, când capitala fu cuprinsă de Perşi şi distrusă (Brosset: Les ruines d’Ani, capitale de l’Armenie sous les rols bagratides aux X-e et XI-e siecles, partie deuxime, Histoire, S. Petersbourg, 1860 – 1861, p. 130).

Dacă nu se poate pretinde, din lipsă de documente sigure, contrariu celor afirmate de Brosset, că chiar de atunci apar Ar­menii şi în Moldova, e sigur însă că în secolul al XII-lea (1183 la Lwow şi Luck au existat colonii puternice de Armeni, având şi biserici construite în stilul celor dela Ani. Aceasta cu prisosinţă dovedeşte origina Armenilor polonezi din Ani (Cf. Jacques de Morgan: Histoire du peuple armenien, p. 293). De altfel aceşti emigranţi au păstrat, în tradiţii, foarte vie amintirea me­tropolei lor. Şi pentru că e greu de admis o aşezare atât de izolată de alte centre, n’ar îi exclus ca tot în aceeaşi epocă ei să se fi aşezat şi în alte regiuni învecinate, şi dacă şi în Moldova, la Cetatea Albă întâi de toate. Provenite din secolul următor, aici s’au descoperit chiar şi monete armeneşti (Gr. Avakian: Trei monete ale regilor armeni, găsite la Cetatea Albă, în „Buletinul Societăţii numismatice române”, vol. XIX, 1924.), aduse poate chiar de negustori armeni, nu numai de cei streini, cum crede d 1 G. Brătianul). Privilegiul comercial dat lor la antd 1288 de regele Armeniei Hetum II, şi reînoit în anul următor, putea îi uzitat deopotrivă şi de cei de origină din Armenia însăşi, iar monetele aduse de ei puteau circula cu acelaş succes, întrucât, aparţinând sistemului monetar contemporan, ele aveau valoarea intrinsecă a monetelor similare streine.

Săpăturile arheologice care, din lipsă de alte izvoare, sin­gure ar putea povesti trecutul nostru din epoca aceasta atât de depărtată, sunt, la Cetatea Albă, într’o stare embrionară, deşi importanţa lor s’a dovedit cu prisosinţă în urma celor trei cam­panii de săpături sistematice pe care le-am întreprins, pentru muzeul Militar Naţional, în partea cea mai veche a cetăţii din Cetatea Albă. S’au descoperit aci, printre alte obiecte de cera­mică bizantină din sec. XII – XIII, precum şi de cea persană şi chiar chinezească, obiecte ce aveau ca destinaţie drumul Nistru­lui. Vedem dar că chiar în această epocă plină de nelinişte, mai ales în imperiul bizantin, comerţul se putea desvolta în părţile noastre, şi nu este exclus ca el să ii îost privilegiat chiar şi de Tătari, stăpâni în sec. XIII-XIV, ai celor două maluri ale Nis­trului. Se ştie că chiar la 1261, prin urmare, tot în epoca stă­pânirii politice a Tătarilor în părţile noastre, s’a încheiat între ei şi Qenovezi un tratat comercial2). Şi chiar dacă n’am avea cu-noştiinţă de aceste tratate — care au îost creiate de comerţul existent de îapt _ săpăturile arheologice în părţile de pe Nistru îie la noi, îie în Polonia, unde s’au eîectuat, arată că legăturile comerciale între Apus şi Răsărit, Armenia mai ales, se îăceau cu mult înainte chiar de apariţia Veneţienilor în Marea Neagră3).

* * *

Acela care a îăcut să se admită posibilitatea unor aşezări armeneşti prea timpurii la noi, şi care par îapte izolate, îără le­gătură cu diaspora armenească, a îost Gr. Goilav. Astîel, el a admis4) pe baza materialului epigraîic armenesc din Cetatea

Recherches sur Vicina et Cetatea Albă, Buc. 1935, p. 101.

Iorga: Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii Albe, Buc. 1900, pag. 45.

Gr. Avakian: Ocerc istorii akkermanschih armean, Cetatea Albă, 1922, pag. 5.

Bisericile Armene de prin ţările române, în „Revista pentru istorie, arheologie şi filologie”, 1912. Albă, că Armenii ar fi existat acolo chiar în secolul al X-Iea, anume în anul 967, deoarece din acest an ar fi datând inscripţia pe care o reproduce pe pag. 242, fig. 3, a studiului său mai sus citat. Inscripţia în chestiune n’am văzut-o decât după publicarea studiului meu asupra inscripţiilor armeneşti din Cetatea Albă (În “Revista istorică”, anul IX, 1923, No. 7-9).

Ea se păstra în baptisteriu într’o cavitate, între zid şi stâncă unde a fost descoperită de mine. Pot să afirm, după ce am stu­diat-o – de altfel aceasta se vede şi din desenul inscripţiei publicat de Goilav, – că în fragmentul de inscripţie nu sunt decât câteva cuvinte prescurtate, iar data lipseşte cu desăvârşire. D-l Siruni (Cronica Armenilor din ţările române, în “Ani”, Nr. 1, Dec. 1935, pag. 68), care menţionează data inscripţiei greşit indicată de Goilav, s’ar fi convins, dacă ar fi văzut orginalul inscripţiei, că ea nu este datată. De altfel, chiar şi acolo unde datele sunt evi­dente, ele sunt redate greşit de Goilav. Astfel, imediat următoare după vechime, după Goilav, e inscripţia datată din anul 623 al erei armene. D-l Siruni o menţionează şi pe aceasta fără re­zerve (Ibidem, p. 70-71), deşi ea a fost publicată de mine, şi are data arme­nească 923, adică e din anul (+ 551) 1474. Nu vom insista aici asupra celorlalte datări greşit făcute inscripţiilor publicate de Goilav (Inscripţia din paraclisul Sf. Auxentie e datată din anul 1142 (+561) = 1693, în loc de 1699; (v. la noi, o. c., în 1-1-1). Asemenea în inscripţia din paraclisul Sf. Evanghelist Ioan, din anul 1703, e întrebuinţată – chiar în sensul inscripţiei! (Ibidem, p. 242, fig. 2, şi la noi, ibidem, 2-I-2a) formula neobişnuită în epigrafia armenească: “anul dela Christos”, deoarece biserica armenească socotea anii începând dela 552, adică dela sinodul dela Dvin. Adăogăm la toate acestea că, contrariu afirmării lui Goilav (Bisericile armene, 1911, p. 100), din inscripţiile publicate de el, ca şi de noi de altfel, nu rezultă că biserica armenească din Cetatea Albă a fost închinată Sf. Marii).

* * *

Am văzut, aşa dar, că încercarea lui Goilav de a vedea în Cetatea Albă întâia etapă pe drumul pribegiei Armenilor din Asia prin Crimeia spre Polonia (Bisericile armene de prin ţările române, ibidem, 1911, p. 99), unde, s’a admis de unii (Brosset, o. c. p. 130 şi Pr. Minas Păjişkianţ: Călătorie în Polonia…, p. 84 – 85. Dl. Iorga, în Armenii şi Românii…, p. 61, nu admite pătrunderea Armenilor pe acest timp în locuri aşa de depărtate, cu atât mai mult, cu cât documentul care pomeneşte această pătrundere a Armenilor în Galiţia nu s’a păstrat în original; v. asemenea introducerea de K. Zacharjasiewicz în lucrarea “Wiadomosc o Ormianach w Polsce”, Lwow, 1842. Documentul în chestiune a fost scris ruseşte şi n’a fost semnat, dar purta pecetea de ceară. În traducerea latină nu era arătat anul 1062. Vezi detaliat această chestiule la noi, Ocerc istorii akkermanschih armean, p. 2, nota 4. unde dăm toată bibliografia chestiunii), ei ar fi existat chiar în secolul XI-lea, nu poate îi susţinută de mărturii temeinice. Prezumţiunile pentru existenţa lor acolo în secolul următor, când ei sunt numeroşi chiar în. Polonia, ne par plausible. Afluenţa Armenilor la Cetatea Albă trebue să fi avut loc, credem, mai ales către sfârşitul secolului al XlV-lea, când ei, ca negus­tori, au devenit rivali periculoşi ai Genovezilor, slăbind mult însemnătatea lor economică în bazinul Mării Negre. Această infiltrare în Cetatea Albă s’a făcut concomitent cu acea în Cracovia şi Lwow (în aceasta ei erau cunoscuţi de mai de mult), iar de aci în Cameniţa şi în Moldova de nord, în epoca întâielor începuturi ale principatului. Această epocă precum şi mai ales începutul şi durata secolului al XV, sunt acelea în care numărul Armenilor, mereu pribegiţi din pa­trie, a crescut necontenit. Rolul economic pe care l-au jucat ei în această epocă se evidenţiază din excelenta monografie a d-lui Iorga, Studii asupra Chiliei şi Cetăţii Albe, din anul 1900. Din aceeaşi epocă datează şi inscripţiile armeneşti, existente şi astăzi la Cetatea Albă, apoi menţiuni preţioase datorite episcopului armean, Nicolae (V. memorialul lui din anii 1459 şi 1460 publicat de d-l Fr. Macler în Revue des etudes armeniennes, t. X. fasc. I. Paris, 1930, p. 60-67), de fel din Cetatea Albă, precum şi diferite alte mărturii contemporane.

Prof. Dr. Grigore M. Avakian

Advertisements

~ by arevahar on September 5, 2008.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: