Cronica Culturii Armene-VII Inventarea alfabetului armenesc – H. Dj. Siruni

VII. Inventarea alfabetului armenesc

În cele 6 capitole precedente, am redat etapele succesive ale iste­riei culturii armene, ajungând în ce!e din urmă ia o epocă din cele mai semnificative (300 — 387) când Armenia a adoptat creştinismul ca religie de stat şi a pus temeliile unei culturi proprii, încercând pe încetul să scuture jugul influenţei elene şi asiriene şi creind una dintre sintezele cele mai interesante, în care se contopesc orientul cu occidentul, prin trăsăturile lor cele mai caracteristice şi doi factori spirituali, — creştinismul cu noua sa moralitate şi tradiţiile păgâne, cu structura lor raţională.

Prin capitolul de faţă, păşim într’o nouă perioadă, în care gândirea armeană îşi găseşte formele de expresie, mulţumită alfabetului armean.

Anul 387 — 404. — Aceasta este o perioadă în istoria po­porului armean în care se formează gândirea armeană şi se naşte preocuparea de eliberare de sub jugul străin.

La 384 Persia şi Bizanţul s’au înţeles să împartă Armenia în zone de influenţă. Într’adevăr gândirea armeană era silită să lupte contra a două iuguri, cel grec şi cel asirian. În zona bi zantină, Bizanţiul se lupta să împună şi cultura greacă, iar în cea persană cultura asiriană era cea căutată, pentrucă după cum spune Moise din Khoren (Cartea III, Capitolul XIV.) Perşii nu permiteau să se predea acolo limba greacă, ci numai cea asiriană.

Această opresiune părea mai dureroasă în zona persană, pentrucă acolo bătea pulsul poporului armean, — dinastia şi catolicosatul şi clasele anexate lor se găsiau acolo.

Astfel că tineretul armean care vroia să joace un rol in
propria sa ţară, trebuia să pribegească în ţări îndepărtate, ani
dearândul, să se trudească pentru ca să înveţe limba asiriană,
cum spune un istoric contemporan Lazăr din Pharp (“Istoria” ,
1891, Veneţia, p. 49).

La rândul său poporul armean era deasemeni oprimat de jugul străin. El nu înţelegea nici chiar slujba religioasă ce se oficia îa bisericile armeneşti; nu înţelegea Sf. Scriptură căci se citea în limba asiriană. (Lazăr din Pharp, p. 39).

Anul 389.— Se urcă pe tronul Armeniei regele Vramşapuh care străluceşte ca o stea în istoria culturii armene.

El a fost un suveran norocos, pentrucă în cursul celor 25 de ani de domnie (389 – 414) Armenia a avut o perioadă de linişte şi a avut posibilitatea să muncească pe tărâmul cultura. Sub domnia lui, Perşii şi Bizantinii întrerupseseră pentru moment lupta lor şi deaci şi pacea în Armenia. Sub patronajul lui Vramşapuh a avut loc adunarea din Vagharşapat cu ocazia cercetărilor pentru găsirea unui alfabet armean. El a fost acela care a dat un decret pentru adunarea tinerilor apţi pentru cul­tură şi a patronat trimiterea multora din aceştia în străinătate ca studenţi.

Profitând de acest moment favorabil, Armenia a făcut eforturi supraomeneşti pentru obţinerea independenţei sale spirituale tot aşa cum în acelaş timp Bizanţul era înflăcărat de o preocu­pare tot atât de înălţătoare, datorită împăratului Theodor, de a desrădăcina urmele păgânismului din împărăţia sa şi de a asigura desăvârşita izbânda a creştinismului.

Datorită acestor eforturi Armenia a scuturat treptat jugul gândirii străine.

Anul 391. – Părăsind cariera militară, Mesrob Maştoţ, unul din cei mai mari stâlpi ai istoriei culturii armene, se că­lugăreşte.

Mesrob, originar din satul Haţeg din judeţul Taion, a căpătat o educaţie primară aleasă. La început el a fost militar la curtea din Vagharşapat, apoi călugărindu-se s’a dus la Koghtăn să răspândească cultura. Munca sa fu extrem de grea. Puterea cuvântului nu era deajuns, era nevoe de slovă, şi slovă armenească nu exista şi poporul armean era nevoit să citească Sf. Scriptură şi rugăciunile sale în limba asiriană.

Trebuia prin urmare să se inventeze litere armeneşti, să se creştinizeze ţara în limba armeană. Mesrob a părăsit Koghtăn-ul şi a venit la catolicosul Sahak pentru ca să-i împărtăşească ideile sale. Însuşi Sahak era preocupat de aceste idei. Ei s’a făcut iniţiatorul convocării unei adunări la Vaghşarşapat, la care a luat parte şi regele Vramşapuh. În această adunare regele a povestit, ca, după cele auzite dela un preot armean numit Hapel, ar trebui să se găsească la episcopul Daniel Asirianul semne pentru limba armeană. Cu rugămintea adunării, regele a trimis pe principele Vahrigi cu o misiune specială în Mesopotamia la preotul Hapel, cu care Vahrigi s’a dus la Daniel şi de acolo amândoi s’au întors la Sahag şi Mesrob.

Doi ani încontinuu s’au făcut încercări fără rezultat de a întrebuinţa aceste semne. De data asta Mesrob împreună cu câţiva discipoli ai săi s’a dus în Mesapotomia’ la Daniel, însă tot fără nici un rezultat. Profitând de faptul că se găsea aci a trimes pe unii din discipolii cari îl însoţeau în şcoli greceşti şi asiriene, iar el cu încă doi era să se întoarcă în Armenia, când a auzit despre învăţatul Platos din oraşul Edessia, unde s’a dus să-i ceară concursul. Acesta a recomandat pe profesorul său Epiphacos. Mesrob s’a dus în Fenicia ca să-1 găsească, însă el murise deja; a fost atunci nevoit să se adreseze discipolului său Hruphanos din oraşul Samos. Nici acesta nu i-a putut da vre-o îndrumare. Mesrob s’a întors, fără nici un rezultat în Armenia şi probabil a început să muncească cu totul singur, când, după legendă, s’a întâmplat minunea, adică înti’o viziune i s’a arătat o mână care scria pe perete cele şapte litere vocale armeneşti: a, ie, e, i, î, o, u.

Anul 404 — 412. — Între aceşti 8 ani cade data inventării alfa­betului armean. În privinţa datei exacte filologii nu sunt de acord. Inventarea alfabetului este cel mai mare eveniment pe care istoria culturii armene îl înregistrează ca precursoarea ucui veac de splendoare al poporului armean.

Pentru ca gândirea armeană să se poată elibera de jugul străin, îi trebuia în primul rând un alfabet. Fără armă proprie,. poporul armean nu ar fi putut obţine independenţa sufletului său. Pentru ca să-şi poată arăta frumuseţea sa, limba armeană avea nevoe de slove.

Lăsăm învăţaţilor sarcina să discute dacă poporul armean a avut litere proprii înainte de creştinism sau numaidecât după creştinism. Trebue însă sa menţionăm numai faptul că doi cronicari importanţi contimporani lui Mesrob şi anume Koriun şi Lazăr din Pharp şi după ei Moise din Khoren, nu ne pot spune din nefericire dacă într’adevăr Armenii au avut alfabet propriu înainte de anul 400. Din cele spuse de ei pe ici pe colo s’ar deduce că Armenii ar fi avut înainte de anul 400 nişte semne, însă nefiind complecte, întrebuinţarea lor era grea şi probabil, din această ciuză au fost în părăsire.

Desigur poporul armean suferia după urma faptului el rămăsese rob alfabetelor străine, şi probabil la mulţi exista dorinţa de a scăpa de ele. Trebuia însă un admirabil animator ca Mesrob pentru ca să înflăcăreze sufletele oamenilor.

Este adevărat că cronicarii lui Mesrob, Koriun şi Lazăr din Pharp, pentru ca să preamărească opera acestuia, exagerează, atribuind invenţia lui Mesrob unei minuni, micşorând astfel ceva. din splendoarea trudei sale. Insă ceeace este cert este că, baza literelor inventate de Mesrob le-au format semnele găsite la Daniel, pentru aranjarea cărora a colaborat şi Hruphanos şi pe cari le-a complectat şi perfectat Mesrob, conducându-se dupi fonetica limbii armene şi inventând litere noi pentru sunetele a căror exprimare nu se putea face prin semnele lui Daniel.

Analizând marea operă înfăptuită de Mesrob, Prof. Markwart observă că Uterele danieliene urmând sistemul general semit, se scriau dela dreapta spre stânga şi n’aveau vocale. Mesrob a schimbat sistemul, scriind dela stânga spre dreapta; deasemeni a aranjat literele în ordinea alfabetului grecesc, astfel cum se poate vedea din ordinea alfabetului armenesc şi cel grecesc, a inventat vocale, a format cuvinte compuse şi a dat în general o formă elegantă creaţiei sale.

Formele literelor arată că ele au fost împrumutate din alfabetele diferitor naţiuni, mai cu seamă asirian, precum şi grecesc şi persano-sasanian.

Anul 404 – 450. – această perioadă de mai puţin de o jumătate de veac este socotită secolul de aur al literaturii armene, perioadă în care se cuprinde inventarea alfabetului armenesc şi munca intelectuală asiduă ce i-a urmat: deschiderea de şcoli în toată Armenia pentru educarea noilor generaţii cu alfabetul şi limba armeană, deschiderea de semînarii pentru pregătirea de clerici armeni culţi, trimiterea studenţilor în focarele importante de cultură din străinătate mai cu seamă în: Edessia, Cesaria, Alexandria, Atena, Roma şi în special în Bizanţ, formarea conducătorilor intelectuali cari au colaborat cu Sahak şi Mesrob sau au continuat opera lor şi cari sunt cunoscuţi sub numele de primii şi secunzii discipoli şi însfârşit lucrările filologice că­rora li s’a ataşat o generaţie întreagă traducând şi scriind, dând în felul acesta filologiei armene o comoară nepieritoare de opere istorice, literare şi filosofice.

Învăţaţii discută asupra perioadelor din istoria poporului armean, când jugul străin nu a apăsat asupra libertăţilor sale politice.

Însă dacă există ceva de nediscutat în viaţa poporului armean, sunt eşirile sale frecuente pentru obţinerea independenţei sale spirituale.

Să nu spunem că acest efort sufletesc a fost opera indivizilor. Intr’adevăr pârghia mişcării o formau indivizii, însă în munca lor creiatoare rasa era aceea care striga voinţa sa de a se elibera de jugul gândirii străine. Afară de aceasta s’a născut o mare mişcare culturală din care făcea parte o falangă de elită formată din numeroşi adepţi ale căror nume istoria, din nefericire, nu ni le aminteşte. Prin urmare secol de aur nu pentru cei mai mari filologi armeni cari au apărut în acest veac, ci pentrucă acest secol simbolizează eforturi comune.

Şi în alte secole gândirea armeană a scos la iveală individuali­tăţi mai puternice, însă în secolul al cincilea intelectualitatea armeană a dirijat tot efortul său, către o mişcare generală, crezând printr’o muncă colectivă alfabet armenesc, cultivând şi pu­rificând limba armeană, aducând din apus hrană spirituală pentru gândirea armeană, traducând şi scriind, şi mai cu seamă îm­prăştiind lumină în toate straturile poporului armean.

H. Dj. Siruni

Advertisements

~ by arevahar on September 6, 2008.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: